Hm, de unde sa incep ? Jocu asta ma spulbera dupa aduna fiecare bucata din mine, ma repara si ma indruma sa-l joc din nou. Iubirea mea pentru jocul asta, jocurile Quake in general, este foarte uriasa, gigantica si extravaganta. Iubesc jocu, imi place pur si simplu sa intru, sa ma bat stiind ca nu sunt codati, si ca sunt doar jucatori care chiar au skill si stiu ce sa faca in diferite ipostaze. De exemplu, ma enervez ca am murit, dar inauntrul sufletului meu eu stiu ca dusmanu stie sa joace mai bine decat mine. Ma intorc si ii arat ca si eu pot sa fiu bun. Sunt extrem de multe momente unde poti face atat de multe ucideri frumoase, elegante, revigorante si toate astea se aduna si te face sa joci mai mult si mai mult si mai mult fara oprire non-stop. Sunt diferite arme, poti sa alegi sa inveti lansatoru de rachete, sau arma cu curent si multe altele, include si renumita, superba arma cu unda laser (railgun) . Tin minte o data ca eram in aer, am dat cu racheta, jucatoru s-a izbit de perete, am dat cu racheta in perete, l-a aruncat in aer si la final PAC i-am mai bagat o racheta fix in moaca. Per total pot spune ca jocul este si va ramane un joc legendar, nostalgic, fenomenal, fabulos si foarte extravagant. Daca nu era quake nu mai exista bhop-u, saritura cu racheta sau interactivitatea jocurilor. (EXEMPLU : Arma cu curent te impinge luand in considerare unde tinteste dusmanu, daca tinteste in spate, te da in fata, daca tinteste in fata, te da in spate si tot asa. ) Iubirea mea pentru acest joc este si va ramane nemuritoare. Niciodata nu o sa uit jocu asta. Cand o sa fiu la o terasa, la munca, in masina, la plaja, in mormant, in cosciug, la cimitir, la biserica, la magazin, la femei, eu imi voi aminti de frumoasele mele peripetii pe Quake. Nu o sa imi iasa niciodata din cap sunetele, atmosfera, cunoasterea si reactia. Toate acestea vor fi nemuritoare si le voi lua cu mine in mormant. Stau si ma gandesc cateodata, oare creatorii plang cand isi amintesc ce joc frumos au facut ? Oare cand stau cu copiii lor la masa, ei isi amintesc si spun ”ia uite ba ce joc am facut” si dupa izbucnesc in plans ? Intrebari foarte bune la care nu o sa avem raspuns, dar eu cred ca asta se intampla. Chiar daca au incercat sa doboare quake-urile mai vechi pentru rahatu ala de Champions, comunitatea s-a tinut bine si nu au lasat comoara asta nemuritoare. Jocu inca are jucatori, sute de servere, atelier (workshop), harti diferite si o sumedenie de momente excitante, distractive si intense. Pe fiecare server fiecare face ce poate, sunt unii foarte buni si altii foarte nerozi. Dar, la final de zi, toti cei care joaca au ramas loiali jocului si asta chiar arata ca comunitatea nu se lasa pagubasi atat de usor. Hitbox-urile sunt perfecte si inegalabile, trag pe el ? Pai cand trag pe el, chiar primeste daune. Nu o sa mai existe joc ca Quake niciodata, atat de perfect, elegant, tolerant si frumos impachetat.
Daca ar veni cineva la mine si mi-ar spune: ”Poti scrie o carte despre Quake ?” i-as raspunde cu: ”Desigur.”
Cel mai tare joc cu impuscaturi arena. Daca nu era Quake, jocurile astea care se axeaza pe impuscaturi, reactie si multe altele, nu existau.
A da, macar pe asta intra glontu.
O comoara strasnica, o bucata prea bogata, pentru a mai fi uitata. Poate o sa fie uitata, prafuita si urata dar bogatia este inauntru, nu pe dinafara.
Musca din fructul murdar, ca sa-i simti aroma in dar.
La final, doresc sa mentionez ca aceasta recenzie a fost facuta in dar, pentru toate jocurile Quake.
Recomand jocul asta din suflet!
Infinit de rejucabil.
